Să-i ajutăm pe cei sărmani
De ei, să nu ne fie silă
Cu hrană, straie sau cu bani
Ba de ei, să ne fie milăFie, că o boală i-a răpus
Și hrana nu-și pot câștiga
Sau într-o patimă și-au pus
Nădejdea, că bani vor aveaSau poate mintea nu-i ajută,
Nu sunt în stare să gândească
Poate de sărăcie multă
Își pierd curajul, să trăiascăSau, poate sunt robi ai beției
Și chiar și ei sunt dezgustați
Sau văd doar spectrul sărăciei
Și cred, că nu pot fi salvațiMulți în păcat s-au prăbușit
Alții, credința și-au pierdut
Nădejdea vieții a pierit
Sau, pe Isus n-au cunoscutSau vreun duh rău i-a stăpânit
În rele doar trăiesc și cred
Ei, pe Isus nu îl iubesc
Nu știu de Harul, care-l pierdCu milă pe toți să-i privim
Căci cei căzuți, sunt frați cu noi
Dacă pe Domnul Îl iubim
Vedem, a lor grele nevoiȘi mâna noastră s-o întindem
Celui căzut, sprijin să-i fie
Și cu iubire să-l cuprindem
De Domnul, să-i spunem, să știeCăci a Lui sânge minunat
La fel, pe toți ne-a curățit
Și sfânt și pur și neîntinat
Prin jertfa Lui, ne-a mântuitNoi, milostivi cu toți să fim
Ce ne-a învățat să ascultăm
Cu cei sărmani, mai buni să fim
Cu dragoste, să-i ajutăm.Autor: Florența Sărmășan
