De multe ori, prin viață străbătând
Cu toate pânzele întinse-n vânt
Vezi alții cum abia-abia vâslesc
Și chiar contra curentului trudesc.Pânzele lor murdare rupte zac,
Și vântului cu greu ei față fac,
Furtuna vine, iar ei luptă disperat
În timp ce tu-i privești parcă mirat.Tu împotriva vântului nici nu trudești,
Nici disperat nu ești, nici nu vâslești
Contra curentului ce tot mai nemilos,
Pe ei încearcă ne-ncetat a-i trage-n jos.Tu pe corabia ce o ai stai liniștit,
Pânzele tale, sunt întregi, nu ai nimic
Îți merge bine, potrivit tu navighezi,
Nicicând în vreun pericol nu te vezi.Și-atunci te simți mai tare și-i privești
C-un zâmbet… dar, prin el nu dovedești
C-ai fi sincer, lipsit de ironie sau dispreț
Și crește-n tine-un sentiment de mai măreț.Nu râde niciodată de sărman
Oricum ar fi: sărac, bolnav, orfan.
De faci așa, tu faci un mare rău:
Râzând de el, tu râzi de Creatorul său.Nu îl privi nicicând trufaș, de sus în jos,
Ci îl privește cu ochi buni de credincios,
Precum Hristos, odat’ pe cruce ne-a privit
Și cu o dragoste eternă ne-a iubit! .Gândește-te că azi ești sus pe val
Dar mâine eșuat poți fi pe un alt mal
Sau cu catargul rupt, din greu trudind
Precum acei pe lângă care-azi treci rânjind!De nu vrei a-ți întinde mâna pentru ei
Măcar nu îi disprețui pe frații tăi
Căci și sărmanul care azi e oropsit
De Tatăl Tău din ceruri e la fel iubit.Cum vrei sa ți se facă ție fă și tu
Disprețului față de cel sărman tu spune nu!
Căci Tatăl tău din cer e bun, dar drept,
Și-ți poate răsplăti la fel, fii înțelept!
Emanuel Hasan
