Un sărman şi un drumeţ….
Într-o zi senină,
Zi de soare plină,
Pe un drum pietros
Cu privirea-n jos
Un drumeţ trecea
Şi se tot gândea
La viaţa lui grea
Şi aşa-şi zicea:
„Doamne dacă-aş fi
Plin de bogăţii
Aş da la sărmani
Haine, pâine, bani,
Şi aş încerca mai mult
Văduvele să ajut,
Pe orfani să ocrotesc
Şi pe fraţi să îi iubesc,
Pe bolnavi aş vizita
Şi Ţie m-aş închina
Cu toată viaţa mea!”
Şi cum merge-ngândurat
Simte că s-ampiedicat…
Şi priveşte uluit
La comoara ce-a găsit:
Pungă mare de arginţi
Şi aur, ce stau cuminţi
Jos, în colbul de pe drum.
Parcă-ar da să râdă-acum!
Se apleacă cu grăbire
Cântărind dintr-o privire
Bogăţia ce-a picat
Când la Domnul s-a rugat!
Plin de veselie-acum
Porneşte din nou la drum
Făcând planuri mii şi mii
Banii spre a-i cheltui!
Şi cum merge fredonând
Doar cu bogăţia-n gând
Se împiedică din nou
De ceva mare şi greu…
Se opreşte şi-nciudat
Vede ce l-ampiedicat:
Jos, în colb, stătea chircit
Un biet suflet, chinuit,
Obosit şi zdrenţăros
Adormise-acolo jos!
Omu-o clipă se gândeşte,
Pe sărman îl ocoleşte
Şi se depărtează-n grabă
Nici o vorbă nu-l întreabă!
Şi parcă mai cu avânt
Merge-ntruna fredonând….
Dar deodată se opreşte….
Parcă-o voce îi şopteşte:
„Doamne, dacă-aş avea bani
Aş da şi la cei sărmani!”
Oare ăsta-i glasul lui
Sau e vocea Domnului_?
Se trezeşte ca din vis…
El e cel ce a promis!!
Ce-a făcut? Cu nepăsare
A trecut în goana mare
Pe lângă năpăstuit,
Nici un ban n-a dăruit!
Ruşinat, se-ntoarce-acum
La omul lăsat în drum…
Se apleacă şi duios
Îl ridică de pe jos,
Îi cuprinde trupul slab
Şi la drum pornesc degrab….
Doi drumeţi veneau
Şi la ce gândeau?
Unul mulţumea
Domnului aşa:
„Mulţumesc Părinte bun
Că m-ai ridicat din drum,
Şi-ai trimis acest creştin
Să-mi dea sprijin şi alin!”
Iar al doilea-n rugăciune
Domnului aşa Îi spune:
„Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc
Că mă-nveţi cum să iubesc,
Să nu fiu nepăsător
La un strigăt de-ajutor!
Mulţumesc că-mi ieşi în cale
Plin de binecuvântare…
Şi-Ţi promit, o Domnul meu,
Că o parte din ce-am eu
O voi da la-acest sărman
Să nu-i fie ruga-n van!”
Şi mergând ei pe cărare
Deodată, o cântare
Se-nfiripă cu mult zel
Şi se-nalţă către cer…
O cântare de mărire,
De slavă şi mulţumire
Cântată ca dar de preţ
De-un sărman şi un drumeţ!
Autor: Maria Luca
